În această toamnă se vor împlini 5 ani de când m-am lăsat de fumat. Rareori mai simt nevoia să aprind o țigară dar câd ma uit la fotografia asta nu pot să nu-mi imaginez cum inspir adânc, în piept….
Fotografia e din 2011, din prima vizită în Nepal.
Dacă încadrarea e nefericită, momentul prost ”ales”, timpul de expunere prea scurt etc. – merită să declanșezi doar pentru că-ți amintește ție de ceva? și dacă tot ai declanșat – merită să arăți și altora?
Mie-mi amintește de doi prieteni țigani din copilărie (Crînea și Barac) care fugeau toată ziua împingând o roată și păreau că se distrează mult mai bine decât noi, ăștia cu biciclete Pegas. În versiunea autohtonă roata era condusă cu o sârmă (”corman”). Până la urmă ne-am făcut și noi rost de cauciuce și ne-am confecționat cormane – ne-a ținut câteva zile…
Postez și versiunea alb-negru – un prieten (Marius) zice că-i place mai mult.
